Din palma lui raul curgea furiband, alunecand tumultos in lumea lor, in imaginea pe care Andrei si-o crease. O vedea pe Carla cautandu-i stralucirea ochilor, ingerul incerca sa zambeasca dar nebunia lui Andrei nu cntinua sa se opreasca, incerca orice sa fie fericit, dar nu isi facea decat rau. Si el l-a lasat, in agonia sa Andrei s-a aruncat in foc dupa Bianca, a creat o alta lume, doar a lui si a ei.
Inchizand podul palmei sugruma siruoiul raului, il facea sa sece precum inima lui Andrei... Isi deschise aripile distrungand lumea aceea imaginara, era deja suficient, e timpul ca Andrei sa se odihneasca, simplu doar sa se odihneasca, il atinse usor furandu-i orice vis traire sau sentiment, il inchise pe Andrei simplu, la fel cum Andrei ar fi stins pe vremuri lumina din camera sa... Si el dormea...
- Cat de fericit este in nebunia lui, si-a creat singur imaginea, lumea, iubita, iubirea. Alearga in van dupa el, ea, ei, se bucura, plange... Carla, s-a aruncat singur in foc urland dupa Bianca... L-a stins si-a creat propria lume, dar in loc de Bianca are u J acum... Chiar este un om trist crescut in umbra sentimentelor, distrus de caderea frunzelor propriilor frustrari...
Tragea insetata din tigare, fumul ii ineca plamanii de mult morti, singurul ei viciu, dar trairile lui o faceau sa tresara, sa se simta din nou vie. Isi amintea intalnirea lor, cand in nebunia ei de cunoastere era sa il ucida, si ingerul....
- Da, tot ce ii lipseste, tot ce nu a avut parte, tot ce l-a distrus, totul se reface in dorinta lui de a crea un nou... Un nou ce va deveni un inevitabil rezultat trecut. Si el stie asta dar se bucura, incearca sa amane cat mai mult momentul acela... A creau un rau care nu ii face decat rau.
