...

Prada este continuarea textului unui prieten foarte bun. Pentru a intelege "Prada" va recomand sa cititi inainte ...
Vom face un link intre fiecare postare, pentru a nu pierde firul...

( va urma... )

prada

Isi atinge usor aripile, hmm este timpul sa isi ridice prada, ar fi putut sa o faca mai demult, dar agonia il va face sa inteleaga.... Andrei, om trist, pierdut si regasit in agonia disperarii... Vei afla un nume, ma vei vedea, un inger...
Isi incorda aripile precum un vultur care si-a vazut prada, atingand cu repeziciune infinitul alb de nori. Se indreapta spre prada lui, sufletul unui muritor, nici nu isi mai aminteste de cand nu a mai coborat, dar de data asta este altfel, simte o lacrima calda care i se prelinge pe obraz, de data asta e altfel.
- Andrei,sangele iti curge siroaie din ranile inca aburinde, plamanii tai sunt una cu pamantul, iar inima ta, inima ta scrijelita de nebunia dragostei tale incet se opreste, este obosita, trebuie sa te opresti... Nu vei mai trai Andrei,vei pleca departe in nesfarsitul universului meu, in lumina calda de soare a infinitului meu.
Aripile ii ating sangele cald, ochii agonizeaza facand totul sa se invarta, poti citi sfarsitul in ei. Intinde usor mana sa il atinga, ii simte prezenta calda dar indiferenta, ii simte inima rece dar caldura lui de inger il face sa zambeasca, un ultim zambet, o ultima atingere... intinde mana spre el, cerandu-si dreptul la moarte si liniste
- Tu, nu stiu cum te numesti dar ia-ma cu tine, distruge-mi neputinta muritore, opreste-mi durerea pe care o simt, si ia-ma in lumina, spuse Andrei cu vocea sugrumata de neputinta vietii care il paraseste...
Un zambet amar lumineaza fata ingerului,"e tipmul", isi spuse cautand cu mana-i rece manerul sabiei. Taisul ei uscat, avid de sange va termina totul... Sunetul ascutit al tecii parasite de caldura sabiei il face pe Andrei sa tresara, il vede, are chipul alb de marmura, in ochii lui nu vede nici o sclipire nici o urma de indoaiala sau ezitare, dar irisul lor il incalzeste. Se va sfarsii totul, va fi luat de un inger in infinitul cerului. Rasul lui devine zgomots, simtind taisul ascutit care i-a strapuns corpul, si din zgomot totul se termina cu un geamat, un geamat de liniste.
Ingerul isi ridica sufletul inca adormit din lesul lui Andrei, sufletul Andrei, e timpul sa paraseasca frontul nebuniei lui, vor merge departe si el se va trezi... Si ii va fi sete, va fi insetat de raul nestiintei, va fi avid de cunoaster, iar intrebarile lui seci vor rasuna in infinitul lui...
(va urma....