Din mijlocul linistei sale rade slab, sters, rece. Isi scutura aripile grele, ascultand dicutia sufletului Andrei cu Carla. Ea il va face sa inteleaga sau il va arunca din nou in haosul disperarii, hmmm.... si il va certa pentru ca el, Andrei inca nu poate sa inteleaga unde este si de ce...
O camera si un geam sunt ce ii pot oferi momentan, imaginea din spatele ei este chiar imaginea pe care el si-o construieste singur, Andrei suflet trist, inca te scalzi in sangele cald si plin de ciulini din viata ta, inca nu...
Se uita la intriga fetei lui, la neputinta nebuniei, vei intelege isi spuse ingerul stergand o urma de lacrima care ii brazda obrazul, o lacrima ce cauta asta pe fata lui, el care era doar un ghetar cald, prea mult timp petrecut langa oameni, prea mult timp incep sa ii creeze sentimente? Inspira aerul putrezit al sufletului Andrei, deschide usa camerei unde ei stateau de vorba, Carla tragea cu putere din tigare, singurul viciu de care ea nu a putut sa scape, si ea tot de el a fost ucisa... prea mult timp....
- Carla, Andrei este special si are nevoie de tine sa inteleaga, sa desluseasca ceea ce tu ai invatat in atata eternitate, si totusi tot un om ai ramas si tu, nu poti scapa de fumat, inca iti tremura mana cand te enervezi, si nu este un bou, este doar un suflet ca si tine...
Se uitau amandoi la ingerul lor, simteau raceala din vocea lui, dar caldura aripilor sale le dadeau siguranta pustiului. Carla simtea fulgerele din ochii sai cum ii strapungeau mintea, cum o arunca in abisul nebuniei sale, stia ca o poate arunca in disperare doar cu un gest.
- Da, ai dreptate, spuse Carla lasandu-si privirea spre pardoseala rece, imi pare rau, dar a trecut atat de mult timp, imi era poate dor sa pot discuta cu un suflet.
Se apropie de ea, simtindu-i corpul vibrand de teama, fata ii devenea rece stiind ca daca o va atinge va strabate din nou haosul amintirilor ei, amintiri pe care le iubea atat de mult...
- Carla, trebuie sa ii explici, sa invete, nu sa inebuneasca in aceasi imagine repetitiva cu cei doi indragostiti. Erai aproape in setea ta nebuna de nou, erai aproape sa ii devorezi amintirile, sa il lasi gol, fara nimik si munca noastra s-ar fi terminat...
Andrei se uita pe geam, ii vedea pe cei indragostiti, dar auzea vocea ingerului, avea o caldura care ii oferea liniste, dar taia sec din Carla, o ranea, o tinea prinsa intr-un punct din spatiu in timp ce ochii ingerului fulgerau sufletul ei. Vedea tot ce se intampla, dar nasul ii era inca lipit de geam privind in golul celor doi indragostiti care tineau in mana masca plopului batran pe care el scrijelise ceva....
(va urma...)
