fugi

as putea fugi de sufletul meu dar nu as putea fugi de iubirea ei care imi urmareste umbra, avida de dragostea inimii mele, insetata de imbratisarile calde ale ochilor mei.... si ma opresc in inimii ei dezgolite.... in fata oglindei sufletului ei si a trairilor ei care o inspaimanta si o fac sa fuga de atingearea lui angelica, de aripile in care isi gaseste de atatea ori linistea si pacea, dar ale carui priviri sunt prea dure... prea reci....

hmmm

stii ma gandeam daca atunci cand privesti cerul vezi doar stele, sau vezi cum cineva a scris si cea in ele, incearca sa ajngi la ele, viseaza sa citesti ce este scris in ele, si nu te speria de negura noptii sau de lcrurile scrise aclo, nici de durerea pe care altii au scris-o, invata sa citesti in ele si alege-ti si tu steaua in caare sa scrii si ea va stralucii ... fa-o sa fie cea mai frumoasa stea, si lumea intreaga va di doar a ta, iar sufletul ce radieaza cu raceala carecteristica lunii va devenii soarele care iti mangaie trupul in diminetile calde de vara,

el

ingerul cu obrajii crestati de catifelarea lacrimilor sale care explodau in atingerea rece de asfalt,se retragea cu fata-i palida in noapte, nu mai simtea nimic, sufletulul ii era mistuit de dor, inima brazdata de taisul vorbelor ei, totul se termnase, pana si aripile i se pareau grele acum, lasand in urma sa un rau din sangele dragostei lui....

imi este greu

as vrea sa scriu ceva frumos, dar mintea imi este blocata, sentimentele si cuvintele vor toate sa vorbeasca si ma opresc... incerc sa dezvolt o idee dar nu reusesc decat sa ma blochez in idei, ordinea lor fiind haotica.... ceva s-a intamplat si nu reusesc sa imi pun ordine, sau nu mai pot descrie ceea ce vreau in cuvinte, ma pierd in idei in detalii.... si totusi hai sa incerc sa vad ce iese.... or sa fie idei sterse si scrise de mii si mii de ori .... e frustrant simt ca innebunesc iar tamplele imi bubuie in incercarea de a gasi o ordine, un inceput...

buna dimineata

privesc de undeva de sus la marea de suflete moarte în corpuri vii şi aştept ca viaţa să redevină scrumul din care s-a născut”