povestea ei

Feirbinte... mirosul tare de cafea o facea sa zambeasca, in curand se va trezii, si o va lua in brate... Se ridica pe varfuri, are nevoie de un scaun nu ajunge la cana de cafea, cana pe care el a tiparit poza lor si textul "Viata este atat dfe goala, iar zambetul tau dulce imi mangaie singuratea pustietatii, sclipirea ochilor mei sunt soarele rau, iar iubirea noastra universul!". Simte nodul in gat, nu poate scapa de el, de fiecare data cand citeste textul acesta, ce ar fi fost fara el, o pasare calatoare fara pamant, un fulg pierdut de zapada... isi plimba trupul gol prin bucatarie in cautarea zaharului, zahar de ce il cauta dar ei nu beau cu zahar, rade, inca e ametita de somn, ar fi bine sa faca un dus, poate se va trezi cand apa ii va mangaia corpul, si ca de fiecare data va folosii gelul lui.. Se indreapta agale spre dormitor, cu cana lui in mana inca aburinda, sigur il va trezi mirosul...
In pragul camerei scapa cana de cafea, el nu este.... camera incepu sa se invarteasca, capul ii vuieste, pe obraji incep sa curga lacrimi calde... alearga spre hol, dar hainele lui nu sunt, nimic din ce era al lui nu se regaseste, alearga, fuge, inebunita isi cauta telefonul, vrea sa il sune... Numarul il stie pe dinafara nu are nevoie de agenda, il apeleaza ridicandu-si ochii disperarii spre oglinda din hol "Te Iubesc, dar trebuie sa plec!", este scrisul ei, rujul ei roz. tamplele ii zvacnesc a disperare, mana ii tremura pe telefonul care suna fara raspuns, se prabuseste goala in mijlocul holului, gresia rece ii incalzeste nebunia, dar trupul nu mai simte nimic, sta ingenunchiata in fata oglindei... Plange, hohotele din plansetul ei se zdrobesc de indiferenta peretilor, iar lacrimile ii sunt de sange, sangele dragoste lui...
(va urma...)

povestea lui

Deschise ochii, cautand-o in pragul camerei, dar.... Cum? era acolo acum cateva momente, une a dsiparut? Se ridica brusc din pat incepand sa o strige, dar strigatul lui se lovea de peretii reci, rspunsul strigatului fiind linistea agoniei ce incepea sa i se instaleze in minte.
Incearca sa isi aduca aminte ce s-a intamplat, de ce nu este, de ce nu ii raspunde...
se prabuseste in patul gol si rece, care radia acum cateva momente de caldur dragostei lor. Unde este, intrebarea il rupea in bucati simtind nebunia singuratatii curgandu-i prin corp, strapungandu-i venele. Perna care ii adaposteste fata este patata de sangele lui, sangele neputintei lcrimilor sale... turbat dar calm isi da seama ca a fost un vis, a fost o noua transpunere a dorului care il mistuieste. Ea, ea a plecat si nu acum, a plecat demult lasandu-i scris pe oglinda cu rujul ei roz care il simte inca pe buze dupa atata timp."Te Iubesc, dar trebuie sa plec", atat a ramas din amintirea ei, un inscris care ii manjeste si acum oglinda, a fost un vis... un dulce vis de dor....
(va urma...)

povesea lor(2)

Inca nu. Inca nu vrea sa se trezeasca, desi ea il priveste goala din pragul camerei, inca vrea sa mai leneveasca. Stie ca este ultima data cand ea il va privii, este ultima data cand vor fi unul... Sentimentele contradictori nu l-au lasat sa doarma, dar l-a rasfatat dragostea ei, incearca sa amane momentul despartirii lor, inca nu vrea sa se simta gatuit de cuvintele care vor iesi in dimineata calda de vara, cuvinte care o vor inebunii, o vor arunca in haosul disperarii, dar... Dar, a fost un dar pentru el dragostea ei, vor urma intrebari, lacrimi, disperare, agonie, iar el va privii rece. Oare?
Oare va putea sa o priveasca in ochi si sa ii spuna adio? Il inebuneste ploaia intrebarilor care vor urma, tunetul stins al plansetului ei, lacrimile care ii vor umezii tricoul, dorinta amandoura de a se strange in brate... Zidul sau a fost distrus de o privire, un zambet de vara, o atingere catifelata de trandafir...
In drumul sau plin de amintiri si sentimente s-a impiedicat de o farama de stralucire, s-a oprit, a privit-o si a transformat-o in lumina vietii lui, dar acum va trebui ca ea sa devina luna noptilor apasatoare din intunericul inimii sale pustii... Inima sa zdrentuita de falcile grele si ascutite ale indiferentei ei, si totusi intreaga prin iubirea inimii ei...
(va urma...)

povestea lor (1)

Privea tavanul gandindu-se la el, inca simtea atingerea catifelata a buzelor sale care ii dezmierda buzele, infruptandu-se din carnea calda a buzelor ei. Inca simtea limba sa jucandu-se pe gatul ei, stergandu-i mirosul de parfum, lasandu-i un gust amar, si el se stramba, dar jocul dragostei lor o incalzea, o facea sa isi muste usor buzele. Ea inca tremura la gandul atingerilor lui, inca se bucura de sticlirea rece plina de dorinta din irisul ochilor lui, inca geme de fericirea dragostei lor. De mult nu s-a mai simtit asa, de ceva vreme nu mai simtise explozia extazului...
Isi intoarce privirea tulbure catre marginea patului, il vede dormind cu zambetul ei pe buze, priveste pieptul lui in adancul caruia s-a ascuns de atatea ori, isi doreste sa il atinga usor cu varful degetelor, sa se joace cu limba pe buzele lui, dar somnul lui este atat de dulce si chipul luminat de razele calde ale soarelui de primavara.
se ridica usor lasand sa alunece in urma sa cearceaful pacatelor lor, indreptandu-se lenes catre bucatarie. Ii place goliciunea sa, dar sclipirea de nebunie din ochii lui... sclipirea dulce a dorintei.
(va urma...)

va fi o poveste?

Demult, tare demult.... asa incepe melodia... dar demultul lor este trecutul lui, strigarea lor este tipatul lui de disperare, hmm mereu trist mereu singur.... imi fumez tigarea si ma uit la disperarea singuratatii, la tristeatea nelinistii, la neputinta distrugerii inimii sale... las scrumul sa cada in aorta inimi sale.... ingerul meu, scumpul meu esti atat de maret si atat de singur, ai fost vesel privind prin fereastra ochilor ei in haul sufletului tau... dar acum nu stiu ce sa mai ma fac cu tine.... esti o poveste.... devenita realitae, sau o nebunie dulce a inimiii mele. privesc aripile tale cum le pot ingreuna cu o atingere sau le pot face sa zboare cu un suflu cald din nebunia tristetii mele.... doar o poveste.... o poveste care va urma sa fie scrisa in ochii matzii si goli ai irisului purpuriu... va fi o poveste....

alungat

Merge lovindu-si gleznele una de cealalta la fiecare pas. Il mananca in talpa si-si scarpina amorteala apriga de pe picior. In gandul... Hmm... Andrei... om trist... om singur... in gandul tau sta cuibarita imaginea patului cu trandafiri si sarutul ei strigator care iti sparge tipanele, iti cutreiera cele mai ascunse ganduri, te face sa tremuri in nebunia ta dulce de indragostit pierdut pe drumul disperarii, ucis de piatra agoniei sale... Andrei... visezi o casa cu voci ce rad, cu sunet de chitara sau cantec de tonomat, intr-o zi de vara dar totusi e noapte ploioasa.... ma faci sa rad, dar si sa tac, desi nu poti sa ma auzi... Priveste e doar fagul tau, batranul fag, ce se va hranii cu seva mintii tale, cu sudoarea ce iti va curge pe tample, cu sangele stramosilor tai, si cel mai trist si cu sangele tau, iar el va fi acolo n fiecare zi in fiecare an, in timp ce tu.... tu vei fi pe front.... sau agonia mintii tale va distruge fagul batran uscat si scrijelit de unghiile dorintei tale de a o vedea o data, de a-i simti adierea de primavara a suflarii sale de curva.... dar tu vei fi pe front... si frontul vei fi tu....