Razele de lumina ii brazdau fata, albul ochilor sai se infruptau din acea lumina, irisul se dilita treptat cautand forma care se va arata in curand. Andrei simtea un tremurat launtric, stia ca ingerul va aparea, dar ii era teama, pentru prima data ii era teama de ingerul sau... Intinse mana instinctiv catre Carla strangand-o puternic, lumina ochilor sai se transforma in picaturi de apa, nebunia exploda in mintea sa...
- Carla, imi este teama pentru prima data, nu inteleg de ce. Este ingerul meu, dar imi este atat de frica de el, simt ca imi va face rau, nelinistea mea explodeaza in nebunia disperarii necunoasterii...
- Andrei, stapaneste-te! De ce ai sentimentul acesta, ai facut ceva care sa trezeasca astfel de sentimente in tine?
Imaginile se derulau in sens invers in mintea lui, incerca sa caute greseala sa o analizeze cu Carla inainte sa ajunga ingerul... Nu gasea nimic: săculeţul negru cadorile de Crăciun, masca veneţiana, coltul de veghe din perete, discutiile cu Carla, harta desenată cu palma, cutia din carton roz, sufletele verzi care dispareau.. Nu gasea nimic, nu intelegea sentimentul si reactia lipsea cu desavarsire...
Lumina se stinse, in spatele ei nu era nimeni, ingerul nu venise, se simtea linistit acum, frica ii disparuse, tremuratul se calmase, ii dadu drumul Carlei, simtind lacrimile care ii scaldau obrajii, linistea incepea sa se instaleze.
- De ce iti este frica Andrei?
Vocea, vocea aceea ii exploda timpanele, nu intelegea cum. Cum a aparut ingerul, din lumina nu venise nimeni, nu intelegea... Cuvintele i se spargeau in gat, limba ii era moarta, incerca sa articuleze dar frica il distrugea...
- Om prost, chiar crezi ca eu apar decat din lumina? Aici esti adus de mine, este locul in care eu te-am adus sa inveti, sa intelegi... Si tu ce faci? Repeti aceleasi sentimente de regret turbat, de neputinta disperanta, de agonie prosteasca... Ce ai invatat pana acum? Ai vrut-o pe Bianca, ti-a dat-o. Ai vrut sa ucizi te-am lasat, singurul amanunt este acela ca sabia mea nu o poate ucide pe Carla, dar te-am lasat... Setea ta disperata de a ucide atunci cand nu intelegi ma amuza.
"Setea ta disperata de a ucide atunci cand nu intelegi ma amuza, Setea ta disperata de a ucide atunci cand nu intelegi ma amuza, Setea ta disperata de a ucide atunci cand nu intelegi ma amuza, Setea ta disperata de a ucide atunci cand nu intelegi ma amuza", cuvintele ingerului ii sfasiau mintea, ingerul scria in sufletul lui Andrei.
Aripile ingerului se deschisera lasand sa se vada sub ele o camera de foc, un foc in care ardea un copac. Era copacul lui! Copacul nebuniei
- Biancaaaaaa, urla Andrei aruncandu-se in interiorul flacarilor...
(va urma...)
..ale rozelor spini,...
Acum 13 ani
