Deschise ochii, cautand-o in pragul camerei, dar.... Cum? era acolo acum cateva momente, une a dsiparut? Se ridica brusc din pat incepand sa o strige, dar strigatul lui se lovea de peretii reci, rspunsul strigatului fiind linistea agoniei ce incepea sa i se instaleze in minte.
Incearca sa isi aduca aminte ce s-a intamplat, de ce nu este, de ce nu ii raspunde...
se prabuseste in patul gol si rece, care radia acum cateva momente de caldur dragostei lor. Unde este, intrebarea il rupea in bucati simtind nebunia singuratatii curgandu-i prin corp, strapungandu-i venele. Perna care ii adaposteste fata este patata de sangele lui, sangele neputintei lcrimilor sale... turbat dar calm isi da seama ca a fost un vis, a fost o noua transpunere a dorului care il mistuieste. Ea, ea a plecat si nu acum, a plecat demult lasandu-i scris pe oglinda cu rujul ei roz care il simte inca pe buze dupa atata timp."Te Iubesc, dar trebuie sa plec", atat a ramas din amintirea ei, un inscris care ii manjeste si acum oglinda, a fost un vis... un dulce vis de dor....
(va urma...)
..ale rozelor spini,...
Acum 15 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu