luni, 11 ianuarie 2010

alungat

Merge lovindu-si gleznele una de cealalta la fiecare pas. Il mananca in talpa si-si scarpina amorteala apriga de pe picior. In gandul... Hmm... Andrei... om trist... om singur... in gandul tau sta cuibarita imaginea patului cu trandafiri si sarutul ei strigator care iti sparge tipanele, iti cutreiera cele mai ascunse ganduri, te face sa tremuri in nebunia ta dulce de indragostit pierdut pe drumul disperarii, ucis de piatra agoniei sale... Andrei... visezi o casa cu voci ce rad, cu sunet de chitara sau cantec de tonomat, intr-o zi de vara dar totusi e noapte ploioasa.... ma faci sa rad, dar si sa tac, desi nu poti sa ma auzi... Priveste e doar fagul tau, batranul fag, ce se va hranii cu seva mintii tale, cu sudoarea ce iti va curge pe tample, cu sangele stramosilor tai, si cel mai trist si cu sangele tau, iar el va fi acolo n fiecare zi in fiecare an, in timp ce tu.... tu vei fi pe front.... sau agonia mintii tale va distruge fagul batran uscat si scrijelit de unghiile dorintei tale de a o vedea o data, de a-i simti adierea de primavara a suflarii sale de curva.... dar tu vei fi pe front... si frontul vei fi tu....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu